Tresar pereți în aripi;
Trec sclipiri, culori și umbre,
Prin băteli ori smalțuri.
Privirile Iuliei adie,
În amintirile noastre.
Pygmalion.

Casa Artelor, 30 ianuarie – 5 martie 2025, Galeria Pygmalion: pereți poeți, păzind pasărea cu oglinda în ochi; pe verticala lor, lucrări de Iulia Dinescu – majoritatea, obiecte ceramice.

Cuvântul „ceramică” – etimologic, vine de la grecescul „keramos” – argilă, deși lutul s-a rostogolit pe treptele istoriei, încă de la începuturile sale. Dealtfel, imaginea Modelării ne însoțește mereu: Ziditorul ne-a ivit în Lumină, din „țărâna pământului și Suflarea Lui de viață”. Mai apoi, am scos noi lutul din tăcerea lui informă, i-am surâs, iar el – docil, s-a prefăcut în obiecte utile și pline de fantezie. Fruste sau cizelate, trecute prin foc, smalțuri ori vise, ele sunt mereu bucuroase să-și re-așeze sensurile și să primească noi ritmuri, pe care și noi – copii, în joaca noastră, le intuiam voioși.

 Lutul gândește cu degetele noastre – cu toate! Ne pune întrebări sincere, ne este fidel emoțiilor și ne îndeamnă să îi atingem sufletul și mintea! …Se încumetă mai ales ceramiștii să-l îmblânzească! Ei știu să pună laolaltă pământul, apa, focul, proporția, frumosul, culoarea – le contopesc, trezindu-le voința de formă și înSemn, întru eliberarea structurilor lor funcționale și estetice. Astfel, dintre artiști, ei au gustul creator cel mai complex, complet, intens și …palpabil.

Acest dar formator, Iulia Dinescu l-a confirmat și în vocația ei de dascăl. Dăruia mereu din preaplinul ei! A modelat atitudini estetice – nu doar prin lucrările sale, ci și în Școlile de Artă din Timișoara și Jimbolia. …„Preda și râsu – plânsu” (aproape ca-n Țara Minunilor)! Era un Eu asumat! Mergea veselă, plină de pasiune și pe firele vieții și pe cele ale războiului – de țesut, bineînțeles.

Tapiseriile erau o altă ardere a ei. Și un zbor! Covorul fermecat din expoziție – „VÂRTEJ”, lână, 107×96 cm – pare parte din urzeala unei lumi. El, vârtejul, închipuie o geneză cosmică. Din centrul lui pornesc ample desfășurări ale căror țeseri le putem continua noi înșine – franjurii sunt atât ornamente cât și chemări de împletire! …Mișcarea începe din licărirea smălțuită a unei stele cu șase colțuri (un obiect ceramic, mic, cu o simetrie perfectă, dispus într-un cerc de foc), continuă într-un pătrat care – la rândul său, trezește ovalul (oul) roșu… Aidoma unui ochi hipnotic!    Magia mișcării acestui centru pulsator o regăsim în majoritatea lucrărilor din expoziție. În vârtejurile lor – mai mici, mai mari, se desfășoară vectori care adună simboluri, interferențe, înfășurări spiralate, intersecții de planuri. Prin toate trec fire – simple linii drepte sau șuvițe, șireturi, tuburi, vrejuri, rădăcini – ori doar le sunt atent pregătite verigile și indicate trecerile.                                  De fapt, întreaga expoziție este construită pe aceste linii de forță. Ele sunt purtătoare de sens și se împletesc într-o matrice plină de energie și bucurie – precum firele gândurilor din viziunea artistei.

„LEGĂTURI DURABILE”, „SPAȚII VIRTUALE”, „LABIRINT”-uri, „CASCADE ALBASTRE”… sunt țeseri clare în picturile sale pe sticlă, cu dimensiunile laturilor de 30–40×45–50 cm. În câteva lucrări asemănătoare, neterminate, observăm și primii pași în această tehnică: compunerea rețelelor – în linii negre, care vor constrânge culorile în granițe precise; datorită acestor fragmentări crește și mobilitatea suprafețelor lor. Împreună cu reflexele luminoase ale geamurilor, aceste contururi negre – puternice, sporesc și strălucirea culorilor, așternute în acorduri limpezi, intense, în tușe plate (rar modulate).

Liniile – din „CONEXIUNI”-le rețelelor amintite, se prelungesc și susțin textura matricei și în desenele nonfigurative, pe hârtie albă. Deși de mici dimensiuni, aceste desene (între 7,5 x 15 cm) par monumentale, fiindcă sunt foarte dinamic compuse: cu intersecții, arcuiri și – mai ales, în poli și scări (pete, hașuri) alb–negru.

În desenele figurative, linia nu mai sfredelește pereții, ci se fragmentează în povești, ori curge în siluete feminine. Ele se strecoară… ascuțit, în glezne, după ce și-au lăsat mâinile să se odihnească în lutul pe care l-au frământat. …Cu privirile plecate cresc în gânduri, iarbă și ilustrații: „ascultă afară și-n adânc ce se petrece”, împreună cu R. M. Rilke, pe pildă („Moștenești verdele”, editura Helicon, 1996). …În expoziție ele – aceste siluete – par a fi venit pe covorul fermecat, doar într-una singură, care apoi s-a metamorfozat, înlănțuindu-se în mai multe desene pe hârtie (de 10,5 x7–8 cm, fiecare). …Mai apoi, ea – silueta, s-a transformat într-un „QUINTET”, care cântă și dansează pe… pereți (șamotă, 46×30 cm, 1972).

Linia continuă aventura matricei, fie pe vase îndrăzneț ridicate pe suporturi (cel mai înalt, 1m), fie în volumele smălțuite, pline de ritm și mișcare, ale traiectoriilor jucăușe din plăcile dispuse pe zid.

Și obiectele ceramice sunt slobode să-și aleagă forma și înfățișarea! Contururile lor clare și liniile hotărât incizate, nu le divulgă nici fragilitatea, nici greutatea. …Un „GÂND DE PRIMĂVARĂ” (argilă refractară, smălțuită, 52 x 37 cm, 1984) atinge un „CUIB DE RÂNDUNICĂ” (53×33 cm) și vestește ouălor – împestrițate cu cer, că trebuie să-și dea la iveală aripile. …Pe fața unui vas (alungit „aerodinamic”), cu reflexe de opal (de ~50×26 cm), o bilă e gata pregătită să-i pornească mișcarea elicei – probabil vrea să însoțească zborul păsării cu oglinda în ochi. …Ea a primit ștafeta verticalei, din privirile bufniței opaiț!

Mișcările desfășurate în roți (medalioane ori sigilii – de pildă), rozete, cercuri/ovale concentrice (tăiate adânc, sau ridicându-se în relief), în jurul unor accente puternice – asemeni unor ochi care pulsează, împletesc și leagă firesc între ele obiectele ceramice. Ele curg și decurg – cresc și rodesc natural, organic, unele din altele.

A fi artist – în general, e un fel de Târg de Vise! În ceramică negoțul e foarte mare pentru că nu poți desprinde actul artistic de cel al tehnicilor și dificultăților de prelucrare, în niciun moment al devenirii obiectului. …În fiecare dintre noi au pătruns adânc semnele și înSemnele dăinuirii noastre. Toți rezonăm cu ele, încercăm să le decodificăm și să le exprimăm. Ceramiștii însă, le ivesc în modul cel mai …palpabil și aprins!

Lutul are memoria pământului – a tradițiilor și a expresiilor plastice corespunzătoare semnificațiilor cugetate – cândva! În această avuție de „aduceri aminte” găsim și originea căutărilor artistice ale Iuliei. …Păsările ei – purtând pe aripi multe lucrări de-ale sale – zboară din orizontul inspirației folclorice, păstrând Timpul Mitic în priviri, oglinzi, ori în ochii cu cer senin de pe cozile păunilor.

Iulia Dinescu aparține generațiilor anilor ’60–’70 care și-au pus amprenta în deschiderea, reevaluarea, redefinirea și modernizarea Artelor Focului, atât la noi în țară, cât și în străinătate.                             

Expoziția prezentă reunește lucrări din mai toate domeniile / tehnicile universului ei artistic – atât de original în concept și meșteșug. Alegerea și alăturarea lor sunt foarte inspirate! …Obiectele ceramice par a fi intrat într-un elan cosmic, direct prin ziduri, apoi dispuse fie pe verticala lor – asemeni desenelor ori picturilor, fie pe suporturi, de unde-și poartă umbrele –  ca pe niște personaje.
De pildă, vedem un astfel de erou care se mișcă grațios pe perete, odată cu noi; ba poartă turban, ba își susține – cu ambele brațe, nimbul; el ne șoptește că este reazemul și vaza, pe gâtul căreia stă, agățat, un medalion – sau o pecete. …Aceste umbre continuă jocul văzut/nevăzut din lucrări; ele încheagă și mai mult matricea.

Așezarea lucrărilor nu-i aleatorie! Pygmalion a intuit – atât de minunat alchimia și logica internă a lucrărilor! Emblematic este și puzzle-ul articulat din opt plăcuțe (o piesă, ~41×21 cm) – o capcană pentru undele care subîntind plasa întrețeserilor aproape de podea! …Şi în fiecare placă este aruncată o sămânță de lut – lut viu!

Ambianța expoziției este întregită de autoportret și de imaginile din fostul ei atelier, înșiruite – toate, alert, pe un ecran uriaș. Deși în picturi folosește acorduri cromatice puternice, chipul capătă o trăire intensă, doar din culorile teracotei. …S-a pictat cu Jar de timp și participare – angajare spirituală! Și-a zugrăvit profunzimea privirilor ca într-o icoană! Smerite, ele adună firele, desfășurările și accentele care ne-au hipnotizat în lucrări. …Ochii ei ne privesc și ne însuflețesc amintirile! Ei par începutul unei lumi de lumină – o revărsare gravă, de taină, din lăuntru spre înafară! Întocmai ceramicii: din interiorul volumelor înspre exteriorul formelor văzute!                                                                                                                                                    

Nimic încremenit în expoziție! Ca într-un ritual estetic, rodesc semințele aruncate: lucrările îi poartă aura înnoitoare, energia, prospețimea! Trezesc în noi irizările culorilor ori ale smalțurilor adormite! …Ne redau bucuria, frumusețea autenticității și entuziasmul gestului viu, nemijlocit, asupra lutului din noi…                                                                                                           

Mulțumim, Iulia! Mulțumim, Pygmalion!

Lia Popescu – artist vizual