Casa Artelor din Timișoara găzduiește, între 12 iunie și 6 iulie 2025, expoziția doctorală „Recomposing Lost Shows”, semnată de artista drd. Mădălina-Elena Trofin. Vernisajul va avea loc miercuri, 12 iunie, de la ora 18:00, în prezența artistei și a echipei curatoriale.

Expoziția reprezintă a doua etapă a cercetării doctorale a artistei și este curatoriată de asist. de cercetare Gabriela Robeci, sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. habil. Cristian Sida.

„Recomposing Lost Shows” este un demers plastic și conceptual ce investighează potențialul vizual și simbolic al materialelor sintetice și organice, invitând la o reflecție asupra „spectacolelor pierdute” din viața cotidiană. Artista stabilește o paralelă între spectacolele urbane culturale și fenomenele naturale sau urbane adesea trecute cu vederea, dar care conturează realitatea prin propria lor valoare estetică.

Lucrările expuse de Mădălina-Elena Trofinaduc în prim-plan „spectacolele numeroase, rare, grandioase sau mărunte, ratate la un moment dat de unii sau chiar de noi”. Expoziția accentuează dualitatea dintre artificial și natural, reflectată în texturile și culorile obținute prin topirea plasticului și utilizarea pigmenților naturali, precum cărbune, spirulină și turmeric. Astfel, suprafețele create devin mărturii ale spectacolului vieții, deseori ignorat în rutina zilnică.– spun organizatorii expoziției

Evenimentul este organizat de Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara, în colaborare cu Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, și face parte din seria activităților dedicate aniversării a 35 de ani de la înființarea FAD-UVT. Accesul publicului este liber.

*Născută pe 29 iulie 1997, la Petroșani, România. Mădălina-Elena Trofin a absolvit studiile licență și master, secția pictură, la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, învestigând în prezent în cadrul Școlii Doctorale de Arte, Vibrația plasticului ca material-resursă în arta contemporană. Subiectele se nasc din observații asupra vieții cotidiene cu o localizare precisă în câmpul memoriei și explorează percepția și efectele artificialului asupra psihicului uman utilizând materialul plastic ca resursă investită cu sens. Gramatica imaginii este înbunătățită printr-un proces de layering compus din stratificarea unor materiale de natură sintetică și organică ce surprind o îmbinare a tehnicilor clasice și a celor contemporane pentru a poziționa trăirile figurii umane în contextul dezvoltărilor aduse de prezent.